2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
provivasire sf [At: (a. 1833) URICARIUL VII, 226 / Pl: ~ri / E: provivasi] (Înv) 1 Numire într-o demnitate sau într-o funcție. 2 (Pex) Promovare.
provivasi vt(a) [At: (a. 1795) GÁLDI, M. PHAN. 244 / Pzi: ~sesc / E: ngr προβίβασα (aor προβιβάζω)] (Grî; c. i. oameni) 1 A numi într-o demnitate sau într-o funcție. 2 (Pex) A promova.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PROVIVASIRE s. v. avansare, înaintare, înălțare, numire, promovare, ridicare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
provivasire s. v. AVANSARE. ÎNAINTARE. ÎNĂLȚARE. NUMIRE. PROMOVARE. RIDICARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROVIVASI vb. v. avansa, desemna, face, înainta, înălța, numi, promova, pune, ridica.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
provivasi vb. v. AVANSA. DESEMNA. FACE. ÎNAINTA. ÎNĂLȚA. NUMI. PROMOVA. PUNE. RIDICA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: provivasire
provivasire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: provivasi
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)