opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

provedere sf [At: SFC IV, 288 / Pl: ~ri / E: provedea] (Îvr) 1-2 Înzestrare a cuiva sau a ceva cu cele necesare Si: a prevedea.

PROVEDEA, provăd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere.

PROVEDEA, provăd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere.

provedea vt [At: HELIADE, O. I, 207 / Pzi: provăd / E: lat providere cf vedea] (Îvr) 1-2 A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare Si: a prevedea.

PROVEDEA, provăd, vb. II. Tranz. (Învechit, rar) A înzestra cu cele necesare; a prevedea. Ambii magnați erau în stare de a pune sub arme 20000 de oameni aleși, călări sau pedestri, provăzuți cu arme de mînă. HASDEU, I. V. 112. Toate locurile ce poartă astfel de numire (Grădiște), la noi precum și în țările slavone, au fost în vechime provăzute cu întărituri. ODOBESCU, S. II 179.

provedeà v. a îngriji cu cele necesare.

Ortografice DOOM

provedea (a ~) (a înzestra) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provăd, 2 sg. provezi, 3 sg. provede, perf. s. 1 sg. provăzui, m.m.c.p. 1 pl. provăzuserăm; conj. prez. 1 sg. să provăd, 3 să provadă; imper. 2 sg. afirm. provezi; ger. provăzând; part. provăzut

provedea (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provăd, 1 pl. provedem, 2 pl. provedeți; conj. prez. 3 să provadă; ger. provăzând; part. provăzut

provedea vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provăd; conj. prez. 3 sg. și pl. provadă; part. provăzut

Sinonime

PROVEDEA vb. v. dota, echipa, înzestra, prevedea, utila.

provedea vb. v. DOTA. ECHIPA. ÎNZESTRA. PREVEDEA. UTILA.

Arhaisme și regionalisme

provedere, provederi, s.f. (înv.) 1. înzestrare a cuiva cu cele necesare; dotare, echipare. 2. întrezărire, bănuire, prevedere, preștire, presimțire, prevestire.

Intrare: provedere
provedere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • provedere
  • provederea
plural
  • provederi
  • provederile
genitiv-dativ singular
  • provederi
  • provederii
plural
  • provederi
  • provederilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: provedea
verb (VT510)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • provedea
  • provedere
  • provăzut
  • provăzutu‑
  • provăzând
  • provăzându‑
 singular plural
  • provezi
  • provedeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • provăd
  • provăz
 (să)
  • provăd
  • provăz
  • provedeam
  • provăzui
  • provăzusem
a II-a (tu)
  • provezi
 (să)
  • provezi
  • provedeai
  • provăzuși
  • provăzuseși
a III-a (el, ea)
  • provede
 (să)
  • provadă
  • provază
  • provedea
  • provăzu
  • provăzuse
plural I (noi)
  • provedem
 (să)
  • provedem
  • provedeam
  • provăzurăm
  • provăzuserăm
  • provăzusem
a II-a (voi)
  • provedeți
 (să)
  • provedeți
  • provedeați
  • provăzurăți
  • provăzuserăți
  • provăzuseți
a III-a (ei, ele)
  • provăd
 (să)
  • provadă
  • provază
  • provedeau
  • provăzură
  • provăzuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

provedea, provădverb

  • 1. învechit A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dota echipa prevedea utila înzestra
    • format_quote Ambii magnați erau în stare de a pune sub arme 20000 de oameni aleși, călări sau pedestri, provăzuți cu arme de mînă. HASDEU, I. V. 112. DLRLC
    • format_quote Toate locurile ce poartă astfel de numire (Grădiște), la noi precum și în țările slavone, au fost în vechime provăzute cu întărituri. ODOBESCU, S. II 179. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.