PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

provalisí, provalisésc, vb. IV (înv.) a face o presupunere.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

provalisí (provalisésc, provalisít), vb. – A prezenta, a aduce probe. Ngr. προβάλλω, viitor προβαλλήσω (Tiktin; Gáldi 244). Sec. XIX, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink