PRÓTOS s. m. invar. (Înv.; la jocurile de cărți) Cel care are dreptul să deschidă jocul. – Din ngr. prótos.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÓTOS num. v. prim.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prótos s. m. – Cel care deschide jocul de cărți. Ngr. πρῶτος (Gáldi 244). Este dubletul lui prot, s. m. (corector la o tipografie sau editură), din fr. prote. – Der. protie, s. f. (prioritate, preferință, prioritate la jocurile de cărți), din ngr. πρωτεία.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prótos s. m. invar.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prótos num. ord., subst., s. f. 1. Num. ord. (Înv.) Cel dintâi, primul dintr-o ierarhie. 2. Subst. Primul dintre clericii care oficiază un serviciu divin (când sunt mai mulți). 3. S. f. Protie. – Din gr. protos.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink