PROTÓNIC1, -Ă, protonici, -ce, adj. (Despre sunete și silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. – Din fr. protonique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROTÓNIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de protoni; propriu protonilor. 2) Care constă din protoni. /<fr. protonique
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROTÓNIC2 ~că (~ci, ~ce) lingv. (despre sunete, silabe) Care precedă o silabă accentuată. /<fr. protonique
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROTÓNIC, -Ă adj. 1. Referitor la proton, al protonului; care ține de proton. 2. (Despre sunete, silabe) Aflat înaintea unei silabe accentuate. [Cf. fr. protonique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROTÓNIC1, -Ă adj. al protonului. (< fr. protonique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROTÓNIC2, -Ă adj. (despre sunete, silabe) care precedă silaba accentuată. (< fr. protonique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROTÓNIC adj. (FON.) (rar) proton. (Sunet ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
protónic (fiz., lingv.) adj. m., pl. protónici; f. sg. protónică, pl. protónice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink