7 definiții pentru protoiodură
Explicative DEX
PROTOIODURĂ, protoioduri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protoiodure.
protoiodură sf [At: CADE / P: ~to-io~ / Pl: ~ri, (rar) ~re / E: fr protoiodure] (Chm) Combinație săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTOIODURĂ, protoioduri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. [Pr.: -to-io-] – Din fr. protoiodure.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PROTOIODURĂ s.f. Sare rezultată din combinația unui corp simplu cu iodul, conținînd cantitatea cea mai mică posibilă de iod. [Pron. -to-io-. / < fr. protoiodure].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTOIODURĂ s. f. sare rezultând din combinația unui corp simplu cu cantitatea cea mai mică posibilă de iod. (< fr. protoiodure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*protoĭodúră f., pl. ĭ (proto- și ĭodură). Chim. Combinațiune de corp simplu cu cea maĭ mică cantitate posibilă de ĭod.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
protoiodură s. f. (sil. -to-io-), pl. protoioduri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: pro-to-io-du-ră
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
protoiodură, protoiodurisubstantiv feminin
- 1. Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Sare rezultată din combinația unui corp simplu cu iodul, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de iod. DN MDN '00
-
etimologie:
- protoiodure DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.