PROTOIODÚRĂ, protoioduri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. [Pr.: -to-io-] – Din fr. protoiodure.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTOIODÚRĂ s.f. Sare rezultată din combinația unui corp simplu cu iodul, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de iod. [Pron. -to-io-. / < fr. protoiodure].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTOIODÚRĂ s. f. sare rezultând din combinația unui corp simplu cu cantitatea cea mai mică posibilă de iod. (< fr. protoiodure)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

protoiodúră s. f. (sil. -to-io-), pl. protoiodúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink