PROTOCRONÍE s. f. Protocronism. – Din protocronism (după sincronie).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROTOCRONÍE s. f. protocronism. (< protocron- /ism/ + -ie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROTOCRONÍE s. v. protocronism.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
protocroníe s. f., g.-d. art. protocroníei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
protocroníe s.f. ◊ „Ov. S. Crohmălniceanu: Tovarășul Ungheanu v-a propus două sensuri ale termenului protocronie, extrase din cartea dv. Unul însemnând originalitate simultană, altul însemnând anticipație. E. Papu: Una [o definiție] o implică pe cealaltă.” Luc. 15 X 77 p. 3 (din proto- + -cronie, după modelul lui sincronie; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink