PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTOCOLÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de protocol; propriu protocoalelor. 2) Care trebuie să corespundă cerințelor unui protocol. Descriere ~ă. 3) (despre persoane) Care vădește o politețe exagerată; ceremonios; reverențios. /<fr. protocolaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTOCOLÁR, -Ă adj. După protocol, potrivit protocolului; (despre persoane) ceremonios. [Cf. fr. protocolaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTOCOLÁR, -Ă adj. potrivit protocolului; care respectă anumite reguli de politețe, ceremonios. (< fr. protocolaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTOCOLÁR adj. 1. v. ceremonios. 2. ceremonios, parlamentar. (Stil, limbaj ~.) 3. v. ceremonios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

protocolár adj. m., pl. protocolári; f. sg. protocoláră, pl. protocoláre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink