PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

protoclorurát adj. m., pl. protocloruráți; f. sg. protoclorurátă, pl. protocloruráte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink