7 definiții pentru protoclorură
Explicative DEX
PROTOCLORURĂ, protocloruri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în clor pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protochlorure.
PROTOCLORURĂ, protocloruri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în clor pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protochlorure.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
protoclorură sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~ri, (îvr) ~re / E: fr protochlorure] (Chm) Combinație săracă în clor pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTOCLORURĂ s.f. Sare care rezultă din combinația unui corp simplu cu clorul, conținînd cantitatea cea mai mică posibilă de clor. [< fr. protochlorure].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTOCLORURĂ s. f. sare din combinația unui corp simplu cu cea mai mică cantitate de clor. (< fr. protochlocure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
protoclorură f. combinarea unui corp simplu cu cea mai mică cantitate de clor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*protoclorúră f., pl. ĭ (proto- și clorură). Chim. Combinațiune de corp simplu cu cea maĭ mică cantitate posibilă de clor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
protoclorură s. f., pl. protocloruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
protoclorură, protoclorurisubstantiv feminin
- 1. Combinația cea mai săracă în clor pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
etimologie:
- protochlorure DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.