PROTEINO- v. proteo-.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTEIN(O)- elem. proteo-.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTEÍNĂ, proteine, s. f. Substanță organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc., care intră în componența protoplasmei celulelor animale și vegetale, îndeplinind în organism funcții variate fundamentale. – Din fr. protéine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTEÍNĂ ~e f. Substanță organică complexă care constituie unul din principalii componenți ai tuturor organismelor vii. /<fr. protéine
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTEÍNĂ s.f. Substanță organică cu greutate moleculară foarte mare, indispensabilă în alimentație. [< fr. protéine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTEÍNĂ s. f. substanță organică azotată, cu rol important în celula vie, alcătuită prin polimerizarea unui mare număr de aminoacizi. (< fr. protéine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTEINĂ CONJUGÁTĂ s. v. proteidă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

proteínă s. f., g.-d. art. proteínei; pl. proteíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink