PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROTÉIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de proteină sau de proteide; propriu proteinei sau proteidei. 2) Care conține proteine sau proteide. 3) (despre unele substanțe) Care își modifică permanent forma. [Sil. -te-ic] /<fr. proteíque
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROTÉIC, -Ă adj. Care se referă la proteine; proteinic. ♦ Care își modifică necontenit forma; nestatornic. [Pron. -te-ic. / < fr. protéique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROTÉIC, -Ă adj. 1. care își modifică necontenit forma, variabil. 2. care conține proteine sau protide; proteinic. (< fr. protéique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
protéic adj. m. (sil. -te-ic), pl. protéici; f. sg. protéică, pl. protéice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
protéic, -ă adj. ♦ 1. 1977 (biol.) Care se referă la proteine v. interferon. ♦ 2. Referitor la protezele dentare ◊ „Pentru tratamentele de restaurare proteică există tarife diferențiate [...]” R.l. 27 V 80 p. 5 (din fr. protéïque; DEX, DN3, DEX-S – sensul 1)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink