PROTÁZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. Cf. lat. protasis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTÁZĂ ~e f. gram. (în opoziție cu apodoză) 1) Grup de cuvinte sau de propoziții secundare care constituie partea întâi a unei perioade. 2) Partea de la început a unei drame antice în care se expune subiectul. /<fr. protase
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTÁZĂ s.f. 1. Prima parte a unei drame antice, care cuprinde expunerea subiectului. 2. Prima parte a unei perioade condiționale, care cuprinde propozițiile secundare, fiind strâns legată de cea de-a doua parte, numită apodoză. [< fr. protase, cf. lat. protasis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTÁZĂ s. f. 1. prima parte a unei drame antice, expunerea subiectului. 2. prima parte a unei perioade condiționale, cuprinzând propozițiile secundare care îndreaptă atenția asupra consecințelor ce se anunță în apodoză. (< fr. protase, lat., gr. protasis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTÁZĂ s. v. premisă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

protáză s. f., g.-d. art. protázei; pl. protáze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink