prostăvală sf vz prostovol

PROSTOVOL, prostovoale, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică, prevăzută la marginea exterioară cu greutăți de plumb care o trag la fundul apei și o strâng, formând în apă un sac în care e prins peștele; năpastă. [Pl. și: prostovoluri] – Cf. sb. prostrica.

păstrăgală sf vz prostovol^[1] corectat(ă)

plostovol sn vz prostovol

postovol^[1] sn vz prostovol

postrovol^[1] sn vz prostovol

prastavală¹ sf vz prostovol

prăstăgălă^[1] sf vz prostovol^[2] corectat(ă)

pristălog sn vz prostovol

prostogală sf vz prostovol

prostogoală sf vz prostovol

prostogol sn vz prostovol

prostolog sn vz prostovol

prostoloj sn vz prostovol

prostovală sf vz prostovol

prostovol sn [At: ISPIRESCU, ap. CADE / V: (reg) păstrăgală sf, plos~, prastavală sf, prăstăgală sf, pristălog^[1], ~tăvală sf, ~togală sf, ~togoală sf, ~togol, ~tolog, ~toloj, ~tro~^[2], ~vală sf, rostofol / Pl: ~oale, ~uri / E: nct] 1 Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică, prevăzută pe margine cu greutăți de plumb care o trag la fundul apei și o strâng, formând în apă un sac în care este prins peștele Si: (reg) năpastă, năpastnic, plașcă¹, trandada. 2 (Reg; îlav) De-a ~vala De-a rostogolul. 3 (Reg) Crâsnic² (3). corectat(ă)

răstăfol sm vz prostovol

PROSTOVOL, prostovoale, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică, prevăzută la marginea exterioară cu greutăți de plumb care o trag la fundul apei și o strâng, formând în apă un sac în care e prins peștele; năpastă. [Pl. și: prostovoluri] – Cf. scr. prostrica.

PROSTĂVALA s. f. art. (Rar, numai în loc. adv.) De-a prostăvala = de-a rostogolul, de-a berbeleacul. D-a prostăvala se da, Mare lup că se făcea. ANT. LIT. POP. I 362.

PROSTOVOL, prostovoluri și prostovoale, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă rotundă prevăzută la margine cu un șir de plumbi care o trag la fundul apei, iar la scoatere o serie de sfori lungi strîng marginea de jos, formînd o pungă pentru ca peștele prins să rămînă în plasă.

PROSTĂVALA s. f. art. (În expr.) De-a prostăvala = de-a rostogolul, de-a berbeleacul.

PROSTOVOL ~oale n. înv. Unealtă de pescuit constând dintr-o plasă prevăzută cu greutăți de plumb pe margini, care o fac să se cufunde în apă și să se strângă la gură când se scoate din apă. /Orig. nec.

prostovol n. (în Oltenia) un fel de sac de prins pește ale cărui ochiuri sunt de mărimea degetului mic: prostovolul se întrebuințează în gârlele adânci. [Tras din prestăvălì].

prostogól (nord), prostovól și rostofól (sud) n., pl. oale și urĭ (d. prostovolesc. V. și rostogol). Un fel de plasă de formă conică, cu mărgele de plumb pe la marginĭ și care se aruncă în apă învîrtindu-se (rostogolindu-se) orizontal și apoĭ se strînge pe fundu apeĭ apucînd tot peștele. (Se numește și năpaste și șașmá. V. năpatcă). Dîmb. (rostofol). Cilindru de netezit pămîntu pin rostogolire. – Și adj. -ól, -oálă, rotofeĭ, durduliŭ: copil, purcel rostofol. V. clocă 2.

rostofól, V. rostogol și prostovol.

prostovol s. n., pl. prostovoale

prostovol s. n., pl. prostovoale

prostovol s. n., pl. prostovoale

prostovol, pl. prostovoale

PROSTOVOL s. (PESCUIT) năpastă, (reg.) cucă, șașma, (prin Bucov.) năpastnic, (Transilv. și Olt.) plașcă.

PROSTOVOL s. (PESCUIT) (reg.) cucă, năpastă, șașma, (prin Bucov.) năpastnic, (Transilv. și Olt.) plașcă.