prostituire sf vz prostituare

PROSTITUIRE s.f. v. prostituare.

PROSTITUA, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer.

prostitua vtr [At: IORGOVICI, O. 69/8 / V: (rar; cscj) ~tui (Pzi: ~uiesc) / P: ~tu-a / Pzi: ~uez, (rar) prostitui / E: fr prostituer, lat prostituere] 1-2 (A practica sau) a face pe cineva să practice prostituția. 3-4 (Fig) A (se) necinsti prin folosire nedemnă.

prostituare sf [At: POLIZU / V: ~tuire / P: ~tu-a~ / Pl: ~uări / E: prostitua] 1 Practicare a prostituției. 2 Obligare la practicarea prostituției. 3 (Fig) Necinstire prin folosirea în mod nedemn. 4 (Fig) Dobândire a unui aspect degradant.

prostitui v vz prostitua

PROSTITUA, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) necinsti, a (se) pângări (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer.

PROSTITUA, prostituez, vb. I. 1. Refl. A practica prostituția, a duce viață de prostituată, a trăi în desfrîu. 2. Tranz. (Rar) A sili pe cineva să practice prostituția. 3. Tranz. Fig. A necinsti, a pîngări, a degrada (ceva) printr-o întrebuințare nedemnă. Se va schimba ceva peste capetele noastre, dacă noi nu sîntem capabili să eliberăm progresul din gheara celor care îl pîngăresc și îl prostituează. C. PETRESCU, A. 419.- Variantă: (învechit) prostitui (MACEDONSKI, O. I, 83, GHEREA, ST. CR. II 318, ODOBESCU, S. I 49) vb. IV.

PROSTITUI vb. IV v. prostitua.

PROSTITUI vb. IV. v. prostitua.

PROSTITUA vb. I. 1. refl. A trăi în desfrîu. 2. tr. (Rar) A sili pe cineva să practice prostituția. ♦ (Fig.) A necinsti, a degrada ceva printr-o întrebuințare nedemnă. [Pron. -tu-a, p. i. 3,6 -uează, ger. -uind, var. prostitui vb. IV. / < fr. prostituer, cf. lat. prostituere].

PROSTITUARE s.f. Acțiunea de a (se) prostitua și rezultatul ei. [Var. prostituire s.f. / < prostitua].

PROSTITUI vb. IV. v. prostitua.

PROSTITUA vb. I. refl. a trăi în desfrâu; a practica prostituția. II. tr. a sili să practice prostituția. III. tr., refl. (fig.) a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) necinsti, a (se) pângări. (< fr. prostituer, lat. prostituere)

A SE PROSTITUA mă ~ez intranz. 1) A deveni prostituată; a se deda la prostituție; a se desfrâna. 2) A practica prostituția; a fi prostituată. [Sil. -tu-a] /<fr. prostituer

A PROSTITUA ~ez tranz. 1) A face să se prostitueze. 2) fig. (idei, concepții, cauze etc.) A prezenta într-o lumină falsă și vulgară; a compromite. [Sil. -tu-a] /<fr. prostituer

prostituà v. fig. a dezonora: a-și prostitua condeiul.

*prostítuĭ și -ĭésc, a -í (lat. pro-stitúere, d. pro, înainte, și statúere, a așeza. V. con-stituĭ. – Se conj. ca constituĭ) și prostituĭéz¹, a -uá v. tr. (fr. prostituer). Daŭ desfrîuluĭ. Fig. Înjosesc: nu-țĭ prostitua talentu!^[1]

prostitua (a ~) (desp. -tu-a) vb., ind. prez. 1 sg. prostituez (desp. tu-ez), 3 prostituează (desp. -tu-ea-), 1 pl. prostituăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să prostituez, 3 să prostitueze; ger. prostituând (desp. -tu-ând)

prostituare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. prostituării (desp. -tu-ă-); pl. prostituări

prostitua (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostituează, 1 pl. prostituăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostitueze (-tu-e-); ger. prostituând (-tu-ând)

prostituare (-tu-a-) s. f., g.-d. art. prostituării (-tu-ă-); pl. prostituări

prostitua vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. prostituez, 3 sg. și pl. prostituează, 1 pl. prostituăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. prostitueze (sil. -tu-e-); ger. prostituând (sil. -tu-ând)

prostituare s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. prostituării (sil. -tu-ă-); pl. prostituări

PROSTITUA vb. 1. a se vinde. (O femeie care se ~.) 2. (înv.) a supune. (A ~ o femeie.)

PROSTITUA vb. 1. a se vinde. 2. (înv.) a supune. (A ~ o femeie.)