PROSTÍME s. f. (Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSTÍME f. înv. (colectiv de la prost) Totalitate a oamenilor simpli; gloată. /prost + suf. ~ime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSTÍME s. v. gloată.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSTÍME s. v. dobitocie, ignoranță, imbecilitate, incultură, modestie, neghiobie, nepricepere, nerozie, neștiință, prosteală, prostie, simplicitate, simplitate, tâmpenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prostíme s. f., g.-d. art. prostímii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink