PROSTEÁLĂ, prosteli, s. f. Faptul de a se prosti1; înșelare sau încercare de a înșela; amăgire, păcăleală. – Prosti1 + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROSTEÁLĂ s. 1. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prostie, tâmpenie, (înv.) prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 2. v. capriciu.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROSTEÁLĂ s. v. cerȘealĂ. CERȘETORIE. CERȘIT. MILOGEALĂ. MILOGIT.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prosteálă s. f., g.-d. art. prostélii; pl. prostéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink