PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ Care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSTĂNÁC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care vădește lipsă de caracter și de inteligență; bleg. /prostan + suf. ~ac
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSTĂNÁC adj., s. v. prost.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Prostănac ≠ ager, deștept, înțelept, isteț
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; f. sg. prostănácă, pl. prostănáce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink