2 definiții pentru prostăciune
Explicative DEX
prostăciune sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~ni / E: prost + -ăciune] (Reg) Om foarte prost (53).
Arhaisme și regionalisme
prostăciune, prostăciuni, s.f. (reg.) care provine dintr-o pătură socială inferioară, de origine umilă, de jos, din popor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: prostăciune
prostăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||