PROSPICIÉRE s.f. (Rar) Acțiunea de a prospicia și rezultatul ei. [Pron. -ci-e-. / < prospicia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSPICIÁ vb. intr. a vedea înainte, a prevedea. (< lat. prospicere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prospiciá vb., ind. prez. 1 sg. prospiciéz, 3 sg. și pl. prospiciáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink