PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prospection.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSPECȚIÚNE ~i f. Totalitate a cercetărilor efectuate într-o regiune pentru a descoperi zăcămintele de minerale utile. [Sil. -ți-u-] /<fr. prospection
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSPECȚIÚNE s.f. Ansamblul cercetărilor efectuate prin prospectare; prospectare. [Var. prospecție s.f. / cf. fr. prospection].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSPECȚIÚNE s. f. ansamblu al cercetărilor efectuate prin prospectare. (< fr. prospection)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSPECȚIÚNE s. 1. prospectare. (~ geologice.) 2. prospecțiune seismică v. seismometrie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prospecțiúne s. f. (sil. -ți-u-; mf. -spec-), g.-d. art. prospecțiúnii; pl. prospecțiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink