2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

prosocoti vr [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 170 / Pzi: ~tesc / E: pro2- + socoti] (Reg) A chibzui (4). corectat(ă)

Arhaisme și regionalisme

prosocoti, prosocotesc, vb. IV refl. (reg.) a se gândi bine; a cumpăni.

Intrare: prosocotire
prosocotire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prosocotire
  • prosocotirea
plural
  • prosocotiri
  • prosocotirile
genitiv-dativ singular
  • prosocotiri
  • prosocotirii
plural
  • prosocotiri
  • prosocotirilor
vocativ singular
plural
Intrare: prosocoti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prosocoti
  • prosocotire
  • prosocotit
  • prosocotitu‑
  • prosocotind
  • prosocotindu‑
singular plural
  • prosocotește
  • prosocotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prosocotesc
(să)
  • prosocotesc
  • prosocoteam
  • prosocotii
  • prosocotisem
a II-a (tu)
  • prosocotești
(să)
  • prosocotești
  • prosocoteai
  • prosocotiși
  • prosocotiseși
a III-a (el, ea)
  • prosocotește
(să)
  • prosocotească
  • prosocotea
  • prosocoti
  • prosocotise
plural I (noi)
  • prosocotim
(să)
  • prosocotim
  • prosocoteam
  • prosocotirăm
  • prosocotiserăm
  • prosocotisem
a II-a (voi)
  • prosocotiți
(să)
  • prosocotiți
  • prosocoteați
  • prosocotirăți
  • prosocotiserăți
  • prosocotiseți
a III-a (ei, ele)
  • prosocotesc
(să)
  • prosocotească
  • prosocoteau
  • prosocoti
  • prosocotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)