PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

proslăvitór s. m. (sil. mf. -slă-), pl. proslăvitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

proslăvitoáre s. f. (sil. mf. -slă-), g.-d. art. proslăvitoárei; pl. proslăvitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink