PROSLĂVÍT adj. 1. v. preamărit. 2. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PROSLĂVÍ ~ésc tranz. A ridica în slăvi; a prezenta ca având proprietăți deosebite; a preamări. /<sl. proslaviti
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROSLĂVÍ vb. 1. v. glorifica. 2. v. preamări.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROSLĂVÍ vb. v. ajuta, deceda, dispărea, duce, lăfăi, milui, muri, pieri, prăpădi, răposa, răsfăța, sfârși, stinge, sucomba.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A proslăvi ≠ a denigra
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
proslăví vb. (sil. mf. -slă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. proslăveáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
proslăvít, -ă, proslăviți, -te adj. Preamărit, preaslăvit. – Din proslăvi.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
proslăví, proslăvesc vb. IV 1. Tranz. A aduce laudă cuiva, a da considerație cuvenită cuiva, a ridica în slavă; a mări, a elogia. 2. Refl. pas. (Despre evenimente sau personalități religioase) A se serba, a se celebra. 3. Tranz. (Înv.) A binecuvânta, a blagoslovi, a milui. 4. Refl. A muri [Var.: preslăví vb. IV] -Din sl. proslaviti.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink