PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. Cf. engl. prorector.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRORÉCTOR ~i m. Locțiitor sau adjunct de rector. /<rus. prorektor, germ. Prorektor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRORÉCTOR s.m. Locțiitor al unui rector. [Cf. engl. prorector].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRORÉCTOR s. m. locțiitor al unui rector. (< germ. Prorektor, rus. prorektor)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRORÉCTOR s. (înv.) subrector. (~ al universității.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
proréctor s. m., pl. proréctori
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink