2 definiții pentru proptitură
Explicative DEX
proptitură sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ri / E: propti + -tură] (Reg) 1 Sprijin cu proptea (1). 2 Proptire (7).
Arhaisme și regionalisme
proptitură, proptituri, s.f. (reg.) întăritură, sprijin (realizat cu protele).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: proptitură
proptitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||