propoveduit, ~ă a vz propovăduit

propăvădui v vz propovădui

propăvedui v vz propovădui

propovădui [At: CORESI, L. 73/9 / V: (înv) ~păv~, ~păved~, ~ved~ / Pzi: ~esc / E: slv проповѣдовати] 1 vt (C. i. învățături morale, concepții, doctrine religioase, divinitatea etc.) A recomanda cu insistență, prezentând în mod cât mai convingător, unui mare număr de oameni și în diferite locuri Si: (înv) a mărturisi, (îrg) a povesti, (îvr) a povestui, a predica, (îrg) a propovedi (1), a proroci (2). 2 vi (înv; d. clerici) A predica. 3 vt (Pgn) (C. i. idei, principii, teorii etc.) A răspândi printre oameni, recomandând cu insistență Si: a populariza, a predica, a propaga. 4-5 vti (Înv) A face cunoscut Si: a dezvălui (1), a revela. 6-7 vtr (Înv; îf propovedui) A (se) alege (29, 31).

propovăduit, ~ă [At: CORESI, EV. 417 / V: (înv) ~ved~ / Pl: ~iți, ~e / E: propovădui] 1 a (D. concepții religioase) Recomandat cu insistență spre a fi răspândit. 2 a (Înv) Predicat². 3 smf Persoană a cărei existență a fost prezisă.

propovedui v vz propovădui

PROPĂVEDUI vb. IV v. propovădui.

PROPOVĂDUI, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la o învățătură religioasă) A predica; (astăzi, cu privire la orice idei, doctrine, concepții) A răspîndi, a propaga. Rareori spunea mai mult de trei vorbe deodată și atunci numai ca să propovăduiască evanghelia. DUMITRIU, P. F. 3. Gorki propovăduiește tinerilor scriitori datoria ce o au intelectualii de a sprijini necurmat și cu toată puterea lupta politică a muncitorimii. SADOVEANU, E. 262. Anton e un sărman care a fost călugăr pe undeva, s-a smintit, a fugit din mînăstire și acuma, de ani de zile, propovăduiește năzdrăvănii și trăiește din mila oamenilor. REBREANU, R. I 162. – Variante: propăvedui (RUSSO, S. 75), propovedui (ALEXANDRESCU, M. 333) vb. IV.

PROPOVEDUI vb. IV v. propovădui.

PROPOVEDUI vb. IV. v. propovădui.

A PROPOVĂDUI ~iesc 1. tranz. (idei, concepții etc.) A face să devină cunoscut unui cerc larg de persoane; a răspândi; a propaga. 2. intranz. bis. A rosti o predică. /<sl. propovĕdovati

propovăduì v. a predica. [Slav. PROPOVĬEDATI, a predica].

propovăduĭésc și -eduĭésc v. tr. (vsl. propovĭedovati, -vĭeduĭon. V. spovăduĭesc, vedenie, veste). Vechĭ. Predic. – Și -vedésc (vsl. propovĭedati și -vĭedĭeti).

propovădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovădui esc, 3 sg. propovăduiește, imperf. 1 propovăduiam; conj. prez. 1 sg. să propovăduiesc, 3 să propovăduiască

propovădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiesc, imperf. 3 sg. propovăduia; conj. prez. 3 să propovăduiască

propovădui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiesc, imperf. 3 sg. propovăduia; conj. prez. 3 sg. și pl. propovăduiască

propovăduit adj. m., pl. propovăduiți; f. sg. propovăduită, pl. propovăduite

propovădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiesc, conj. propovăduiască)

propăvăduesc, -uește 3, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

propovădui (propovăduiesc, propovăduit), vb. – A predica. – Var. propovedui. Sl. propovĕdati (Cihac, II, 395). – Der. propovedanie, s. f. (predică; orație funebră), din sl. propovĕdanije, înv.; propovednic, s. m. (propovăduitor; predicator), din sl. propovĕdĭnikŭ, înv.

PROPOVĂDUI vb. v. declara, destăinui, dezvălui, divulga, împărtăși, încredința, înscăuna, întrona, învesti, mărturisi, numi, proclama, pune, revela, spovedi, spune, unge.

PROPOVĂDUI vb. 1. (BIS.) a predica, a propaga, a răspândi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (~ creștinismul.) 2. v. răspândi.

propovădui vb. v. DECLARA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. ÎMPĂRTĂȘI. ÎNCREDINȚA. ÎNSCĂUNA. ÎNTRONA. ÎNVESTI. MĂRTURISI. NUMI. PROCLAMA. PUNE. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. UNGE.

PROPOVĂDUI vb. 1. (BIS.) a predica, a propaga, a răspîndi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (~ creștinismul.) 2. a difuza, a populariza, a propaga, a răspîndi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.)