PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A PROPORȚIONÁ ~éz tranz. (dimensiuni, cantități, bugete etc.) A potrivi într-o proporție justă; a face să fie proporțional; a echilibra. [Sil. -ți-o-] /<fr. proportionner, lat. proportionare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPORȚIONÁ vb. I. tr. A da proporția cuvenită, a face proporțional; a potrivi. [Pron. -ți-o-. / < fr. proportionner, it. proporzionare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPORȚIONÁ vb. tr. a stabili anumite proporții; a stabili un raport echilibrat, a potrivi. (< fr. proportionner, lat. proportionare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPORȚIONÁ vb. v. doza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

proporționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. proporționéz, 3 sg. și pl. proporționeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink