2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

propocni vi [At: ARH. FOLK. III, 143 / Pzi: ~nesc / E: pro-2 + pocni] (Reg) A pocni din nou.

Arhaisme și regionalisme

propocni, propocnesc, vb. IV (reg.) a pocni din nou.

Intrare: propocnire
propocnire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propocnire
  • propocnirea
plural
  • propocniri
  • propocnirile
genitiv-dativ singular
  • propocniri
  • propocnirii
plural
  • propocniri
  • propocnirilor
vocativ singular
plural
Intrare: propocni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • propocni
  • propocnire
  • propocnit
  • propocnitu‑
  • propocnind
  • propocnindu‑
singular plural
  • propocnește
  • propocniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • propocnesc
(să)
  • propocnesc
  • propocneam
  • propocnii
  • propocnisem
a II-a (tu)
  • propocnești
(să)
  • propocnești
  • propocneai
  • propocniși
  • propocniseși
a III-a (el, ea)
  • propocnește
(să)
  • propocnească
  • propocnea
  • propocni
  • propocnise
plural I (noi)
  • propocnim
(să)
  • propocnim
  • propocneam
  • propocnirăm
  • propocniserăm
  • propocnisem
a II-a (voi)
  • propocniți
(să)
  • propocniți
  • propocneați
  • propocnirăți
  • propocniserăți
  • propocniseți
a III-a (ei, ele)
  • propocnesc
(să)
  • propocnească
  • propocneau
  • propocni
  • propocniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)