2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROPEDEUTICĂ s. f. 1. Disciplină care constituie o introducere necesară în studiul unei alte discipline. 2. Ramură a medicinei care are ca obiect învățământul pregătitor clinic. [Acc. și: propedeutică] – Din fr. propedéutique.

propedeutic, ~ă [At: STAMATI, D. / A și: propedeutic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr propédeutique] 1 sf Învățământ pregătitor care cuprinde elementele de bază ale unei științe. 2 sf Disciplină care constituie o introducere necesară în studiul altei discipline. 3 sf Ramură a medicinii care are ca obiect învățământul pregătitor clinic . 4 a (Rar) Care aparține propedeuticii (2). 5 a Privitor la propedeutică (1). 6 a Bazat pe propedeutică (1). corectat(ă)

PROPEDEUTICĂ s. f. (Rar) Învățământ pregătitor care cuprinde elemente de bază ale unei științe. [Acc. și: propedeutică] – Din fr. propedéutique.

PROPEDEUTI s. f. (Rar) Învățămînt pregătitor constînd din elementele de bază ale unei știinte.

PROPEDEUTICĂ s.f. Învățămînt introductiv în studiul unei științe, cuprinzînd elementele ei de bază. [Pron. -de-u-. / < fr. propédeutique, cf. gr. pro – înainte, paideutike – învățămînt].

PROPEDEUTIC, -Ă I. adj. referitor la propedeutică. II. s. f. 1. disciplină care constituie o introducere în studiul unei alte discipline. 2. (în unele țări) ciclu preparator (de un an) la treapta de învățământ superior. 3. ramură a medicinei la învățământul pregătitor clinic. (< fr. propédeutique, /II/ germ. Propädeutik)

PROPEDEUTICĂ ~ci f. Curs pregătitor care cuprinde elementele de bază dintr-un domeniu științific. /<fr. propédeutique

*propedéŭtic și -eútic, -ă adj. (vgr. pró, înainte, și paideutikós, instructiv, d. paideúo, educ, instruesc. V. pedagog, pedeapsă). Relativ la studiile introductive. S. f. Arta de a-ĭ introduce pe elevĭ în studiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!propedeutică s. f., g.-d. art. propedeuticii

!propedeutică/propedeutică (-deu-) s. f., g.-d. art. propedeuticii/propedeuticii

propedeutică s. f. (sil. -deu-), g.-d. art. propedeuticii; pl. propedeutici

Intrare: propedeutic
propedeutic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propedeutic
  • propedeuticul
  • propedeuticu‑
  • propedeutică
  • propedeutica
plural
  • propedeutici
  • propedeuticii
  • propedeutice
  • propedeuticele
genitiv-dativ singular
  • propedeutic
  • propedeuticului
  • propedeutice
  • propedeuticei
plural
  • propedeutici
  • propedeuticilor
  • propedeutice
  • propedeuticelor
vocativ singular
plural
Intrare: propedeutică
  • silabație: pro-pe-deu-ti-că info
  • pronunție: propedeutică , propedeutică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOOM 3, DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propedeutică
  • propedeutica
plural
genitiv-dativ singular
  • propedeutici
  • propedeuticii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

propedeutic, propedeuticăadjectiv

  • 1. Referitor la propedeutică. MDN '00
etimologie:

propedeuticăsubstantiv feminin

  • 1. Disciplină care constituie o introducere necesară în studiul unei alte discipline. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Ramură a medicinei care are ca obiect învățământul pregătitor clinic. DEX '09
  • 3. (În unele țări) Ciclu preparator (de un an) la treapta de învățământ superior. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.