propea² sf vz proptea

propea¹ sf vz popreală

PROPEA¹ s. f. v. proptea.

PROPEA², propele, s. f. Piedică la roata căruței; opritoare. Alt om venea dinspre tîrg, cu un car nou, ce și-l cumpărase chiar atunci și pe care-l trăgea cu mînele singur, la vale cu propele și la deal cu opintele. CREANGĂ, P. 40. Cu cai de poștă să te pornești... Ba nu-s propele, Nici căpițele; Ba ștreangu-i putred de ars în foc! ALECSANDRI, T. I 114.

PROPEA, propele, s. f. Piedică la roata căruței; opritoare. – V. proptea.

propea f. 1. proptea: ba nu-s propele AL.; 2. fam. pumn: îți toarnă niște propele la fălci AL. [Tras din propì].

propeá, V. proptea.

poprea sf vz popreală

popreală sf [At: (a. 1692) BUL. COM. IST. IV, 219 / V: (pop) poprea, (reg) propea, prope~, proprea / Pl: ~eli, ~ele / E: popri + -eală] 1 (Îrg) Interdicție. 2 (Îrg) Dificultate pe care o are de întâmpinat cineva. 3 (Îvp) Arest la domiciliu. 4 (Îvp; pex) Închisoare. 5 (Îvp; pex) Prevenție. 6 (Îvp; îe) A pune (la) ~ (pe cineva) A aresta. 7 (Îvp; îae) A ține închis. 8 (Îvp; îae) A ține în arest la domiciliu. 9 (Pop; îf propea, poprea) Proptea. 10 (Reg; îs) Propreaua gardului Om leneș. 11 (Reg; îas) Om urât. 12 (Reg) Fiecare dintre prăjinile, legate câte două cruciș la capete, care se așază în vârful clăii de fân astfel încât fânul din claie să nu fie luat de vânt.

proftea sf vz proptea

proprea sf vz popreală

proptea sf [At: ANON. CAR. / V: proft~, ~pea, (reg) ~eauă, ~euă / Pl: ~ele, (rar) ~eli / E: drr propteală] 1 Lemn, stâlp, bară etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc. Si: (pop) poprea, (reg) prijin, proptă (1), propteală (4). 2 (Pop; îs) ~ua (~eala) gardului Persoană leneșă și urâtă. 3 (Îas) Copil nelegitim. 4 (Îvr; lpl) Gard. 5 (Reg) Piedică la car, la căruță. 6 (Înv; fig) Favoare nemeritată Si: sprijin. 7 (Pex) Persoană care acordă cuiva un sprijin neprincipial. 8 (Reg; fig; fam) Lovitură de pumn. 9 (Înv; îf propteală) Rezemare.

propteauă sf vz proptea

propteuă^[1] sf vz proptea corectat(ă)

POPREALĂ, popreli și poprele, s. f. 1. (Învechit) Oprire, împiedicare, opreliște, interzicere. Carul vătafului Alexandru a sosit pe uscat, fără poprele. ODOBESCU, S. A. 293. Vine un moment al anului cînd d-odată vînătoarea se închide... iar vînătorilor li se impune pedeapsa poprelii. id. ib. 331. 2. (Arhaizant) Reținere provizorie pe timpul cercetării penale, de către autoritatea legală. Va fi făcut vreo poznă. Stă la popreală. SADOVEANU, B. 41. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la popreală = a aresta, a ține la arest;a băga la închisoare. Dumneata n-ai să strigi, fiindcă te pun la popreală în casă și-ți așez doi dorobanți la poartă. PAS, L. I 39. M-au întrebat unde mă duc; le-am spus numaidecît; mi-au luat vînatul și peștele și m-au pus la popreală. SADOVEANU, F. J. 12. Împăratul puse deocamdată la popreală pe cei trei frați, îi găzdui și ospătă împărătește, dar nu le dete voie să se depărteze. POPESCU, B. II 63.

PROPTEA, proptele, s. f. 1. Lemn, stîlp, par, scîndură care se pune pentru a sprijini un gard, o poartă, un zid etc. Știu că numai zidurile șubrede au proptele... Și gardurile vechi pe care, fără proptele, le-ar trînti vîntul. STANCU, D. 290. Cum ajunseră, descălecară... voind să lege căpăstrul calului de propteaua porții. ISPIRESCU, L. 390. Proptele și mănunchi de tufiș, legați cu frînghii, sprijină și întăresc taracii. ODOBESCU, S. III 109. ◊ Expr. (Popular) Propteaua gardului = persoană foarte leneșă. Bată-te crucea de naș Cum naiba mă înșelași Și cu cin’ mă-cununași! Cu toanta din Făgăraș, Cu urîta satului, Cu propteaua gardului. TEODORESCU, P. P. 334. 2. Fig. (La pl., cu valoare de sg.) Sprijin, protecție nemeritată; p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin nemeritat. V. intervenție. Dar oameni cu proptele! Nu știu cum vine asta... – Ce sînt proptelele? Rude la Ierusalim, băiete... STANCU, D. 290. ◊ Expr. A avea proptele = a se bucura de protecție nemeritată, a fi protejat. – Pl. și: propteli. - Variantă: propea s. f.

PROPTEA ~ele f. 1) Bucată de lemn (par, stâlp, prăjină etc.) cu care se sprijină, provizoriu, ceva (ca să nu se prăvălească). 2) fig. mai ales la pl. Susținere nemeritată (acordată cuiva). 3) fig. Persoană care acordă asemenea susținere. /v. a propti

proptea f. 1. ceeace sprijină ceva și lucrul de care se sprijină; 2. fig. sprijin, protecțiune. [Tras din proptì].

popreá, V. proptea.

popreálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a popri. Vechĭ. Azĭ iron. Arest: ĭa du-l la popreală!

proptéa f., pl. ele (d. proptesc). Vest. Lucru care sprijină (de ex., o prăjină la o ramură prea încărcată de poame ca să nu se frîngă). Fig. Ajutor, protecțiune: a ajunge departe cu proptelele partiduluĭ. Iron. Proptele la fălcĭ, pumnĭ, ghĭonturĭ (V. proțăpesc). – În est propea (d. propesc). Vechĭ poprea, podprea.

popreală (înv., reg.) (desp. po-prea-) s. f., g.-d. art. poprelii; pl. popreli

proptea s. f., art. propteaua, g.-d. art. proptelei; pl. proptele

popreală (înv., reg.) (po-prea-) s. f., g.-d. art. poprelii; pl. popreli

proptea s. f., art. propteaua, g.-d. art. proptelei; pl. proptele, art. proptelele

popreală s. f. (sil. -prea-), g.-d. art. poprelii; pl. popreli

proptea s. f., art. propteaua, g.-d. art. proptelei; pl. proptele

popreală

proptea

a pune (pe cineva) la popreală expr. (pop.) a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare.

proptea, proptele s. f. relație influentă

pus la popreală expr. închis, încarcerat.

POPREALĂ s. v. arest, arestare, arest preventiv, deținere, interzicere, împiedicare, închidere, închisoare, întemnițare, ocnă, oprire, penitenciar, prevenție, pușcărie, reținere, temniță.

PROPTEA s. v. prăjină.

PROPTEA s. pop, reazem, sprijin, susținere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoană, proptă, propteală, proptiș, șpraiț, (prin Munt. și Olt.) papainog, (Transilv.) șoș, (înv.) rezemătură, sprijineălă, sprijoană. (~ pentru consolidarea gardului.)

popreală s. v. AREST. ARESTARE. AREST PREVENTIV. DEȚINERE. INTERZICERE. ÎMPIEDICARE. ÎNCHIDERE. ÎNCHISOARE. ÎNTEMNIȚARE. OCNĂ. OPRIRE. PENITENCIAR. PREVENȚIE. PUȘCĂRIE. REȚINERE. TEMNIȚĂ.

proptea s. v. PRĂJINĂ.

PROPTEA s. pop, reazem, sprijin, susținere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoană, proptă, propteală, proptiș, șpraiț, (prin Munt. și Olt.) papainog, (Transilv.) șoș, (înv.) rezemătură, sprijineală, sprijoană. (~ pentru consolidarea gardului.)

propea, propele, s.f. (înv. și reg.) 1. proptea. 2. (fam.) pumn.