2 definiții pentru propăgăciune
Explicative DEX
propăgăciune sf [At: STAMATI, D. 222 / Pl: ~ni / E: lat propagatio, -onis] (Îvr) 1-2 Propagare (2, 5).
Arhaisme și regionalisme
propăgăciune s.f. (înv.) 1. transmitere sau extindere a unei boli, a unei infecții; propagare. 2. recomandare cu insistență a unor principii, teorii, metode etc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: propăgăciune
propăgăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||