proorocire sf vz prorocire

prooroci v vz proroci

proroci vt(a) [At: COD. VOR. 140/11 / V: (îrg) prooro~ / Pzi: ~cesc / E: proroc] 1 (Rel) A prezice viitorul, voința divină Si: a prevesti, a profetiza, a profeți, (înv) a prorocestvui. 2 (Pgn) A prevedea și a anunța evenimente viitoare. 3 (Îvr) A propovădui (1).

prorocire sf [At: (a. 1650) GCR I, 134/3 / V: (îrg) prooro~ / Pl: ~ri / E: proroci] 1-2 Prezicere a viitorului de către un proroc (1, 4). Si: prevestire, prezicere, profeție, (asr) prorocie, (înv) plaz², prorocestvie, prorocitură (1), (îvr) prorocenie. 3 (Reg) Orație de nuntă care prevestește viitorul tinerilor căsătoriți.

PROROCI, prorocesc, vb. IV. Tranz. (În concepțiile religioase și în superstiții) A prezice viitorul grație unui dar special sau prin inspirație divină; (sens curent) a prevedea și a anunța evenimente viitoare. A prorocit bine părintele asupra sărmanului bade Isac. SADOVEANU, O. VIII 258. Vîntule, copile, Codrii ce-i trudești? Ce-mi tot spui de jale Și-mi tot prorocești? CERNA, P. 116. ◊ Refl. impers. Ne apropiam de teribilul an 1840, despre care se prorocea fel de fel de grozăvii. GHICA, S. 172. – Variantă: prooroci (GALAN, Z. R. 126, BASSARABESCU, V. 4, CONACHI, P. 293) vb. IV.

PROROCIRE, prorociri, s. f. Acțiunea de a proroci și rezultatul ei; ceea ce se prorocește, prezicere, prevestire, prorocie. Prorocirile mele sînt mai vrednice de crezare decît ale prorocului Ilie. VORNIC, P. 191. Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic (= se ridică). EMINESCU, O. I 45.

A PROROCI ~esc tranz. A prezice ca proroc; a profetiza. /Din proroc

PROROCIRE ~i f. 1) v. A PROROCI. 2) Fapt prezis de un proroc; profeție. /Din a proroci

prorocì v. a profetiza.

prorocésc v. tr. (d. proroc). Profetizez, prezic. – Și proo-.

prorocíe și prorocíre f. (d. proroc). Profeție, prezicere.

proroci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocesc, 3 sg. prorocește, imperf. 1 proroceam; conj. prez. 1 sg. să prorocesc, 3 să prorocească

prorocire s. f., g.-d. art. prorocirii; pl. prorociri

proroci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocesc, imperf. 3 sg. prorocea; conj. prez. 3 să prorocească

prorocire s. f., g.-d. art. prorocirii; pl. prorociri

proroci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocesc, imperf. 3 sg. prorocea; conj. prez. 3 sg. și pl. prorocească

prorocire s. f., g.-d. art. prorocirii; pl. prorociri

proroci (conj. prorocească)

prorocire, prorociri s. f. 1. Prezicere sau anunțare precisă a unui eveniment viitor care nu poate fi cunoscut pe care naturală, ci numai din descoperire dumnezeiască. 2. Ceea ce prorocește cineva; profeție, prorocie, prezicere. 3. (Reg.) Orație de nuntă (care prevestește viitorul tinerilor căsătoriți). [Var.: proorocire s.f] – Din proroci.

PROROCI vb. 1. v. prezice. 2. v. ghici.

PROROCIRE s. 1. v. prezicere. 2. v. prezicere.

PROROCI vb. 1. a prevesti, a prezice, a profetiza, a profeți, a vesti, (înv. și reg.) a plăzui, a prepune, (prin Transilv.) a pohibi, (înv.) a meni, a prorocestvui. (Ce a ~ sfîntul?) 2. a ghici, a prevesti, a prezice, (franțuzism înv.) a devina. (A ~ viitorul cuiva.)

PROROCIRE s. 1. oracol, prevestire, previziune, prezicere, profeție, prorocie, (livr.) predicțiune, (rar) prevestit, (înv.) hrismos, menire, plaz, plăzuit, plăzuitură, prezisă, prorocestvie, prorocitură. (~ lui nu s-a împlinit.) 2. prevestire, prezicere, vestire. (~ unor vremuri înfloritoare.)