2 definiții pentru pronumire
Explicative DEX
pronumire sf [At: SĂULESCU, HR. I, 98/19 / Pl: ~ri / E: pronumi] (Îvr) Supranume.
Arhaisme și regionalisme
pronumire, pronumiri, s.f. (înv.) supranume.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pronumire
pronumire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||