PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRONOMINÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de pronume; cu valoare de pronume. /<fr. pronominal
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRONOMINÁL, -Ă adj. Referitor la pronume, cu valoare de pronume. [Cf. fr. pronominal, lat. pronominalis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRONOMINÁL, -Ă adj. (despre propoziții sau părți de vorbire) introdus, însoțit de un nume, construit cu un pronume; cu valoare de pronume. (< fr. pronominal, lat. pronominalis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pronominál adj. → nominal
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink