10 definiții pentru «promptitudine»   declinări

PROMPTITÚDINE, promptitudini, s. f. Însușirea de a fi prompt; rapiditate (și punctualitate) în executarea unui lucru. — Din fr. promptitude, lat. promptitudo, -inis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMPTITÚDINE, promptitudini, s. f. Însușirea de a fi prompt; rapiditate (și punctualitate) în executarea unui lucru. – Din fr. promptitude, lat. promptitudo, -inis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

promptitúdine (promp-ti-) s. f., g.-d. art. promptitúdinii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMPTITÚDINE s. 1. expeditivitate, operativitate, rapiditate, repeziciune. (~ unei intervenții.) 2. punctualitate. (Om de o rară ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMPTITÚDINE f. Caracter prompt. [G.-D. promptitudinii] /<fr. promptitude, lat. promptitudo, ~inis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMPTITÚDINE s.f. Repeziciune, iuțeală în executarea unui lucru; punctualitate. [Cf. fr. promptitude].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMPTITÚDINE s. f. însușirea de a fi prompt; rapiditate, punctualitate. (< fr. promptitude, lat. promptitude)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

promptitúdine s. f. (sil. promp-), g.-d. art. promptitúdinii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

promptitudine f. repeziciune în execuțiune.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*promptitúdine f. (lat. promptitúdo, -údinis. Calitatea de a fi prompt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink