11 definiții pentru «prompt»   declinări

PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. — Din fr. prompt, lat. promptus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prompt adj. m., pl. prompți; f. prómptă (promp-tă), pl. prómpte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMPT adj., adv. 1. adj. expeditiv, operativ. (O rezolvare ~.) 2. adj., adv. grabnic, imediat, neîntârziat, operativ, rapid. (O intervenție ~; a intervenit ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Prompt ≠ întârziat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMPT ~tă (~ți, ~te) 1) și adverbial Care se produce repede și fără întârziere; care se realizează într-un timp foarte scurt. 2) (despre persoane) Care acționează repede și la timp. /<fr. prompt, lat. promptus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMPT, -Ă adj. Care acționează repede și la timp. ♦ Imediat, grabnic, fără întârziere. [Cf. fr. prompt, lat. promptus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMPT, -Ă adj. care acționează repede și la timp; expeditiv. (< fr. prompt, lat. promptus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prompt adj. m., pl. prompți; f. sg. prómptă (sil. promp-), pl. prómpte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prompt a. care se face repede: execuțiune promptă.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*prompt, -ă adj. (lat. promptus, contras din proemptus, d. pro, în ainte [!], și emptus, luat, d. émere, a lua, a cumpăra, rudă cu iredent, perimez, consum). Care se face răpede [!]: vindecare promptă, serviciŭ prompt. Care e tot-de-a-una gata și nu rămîne dator cu banu, cu vorba saŭ cu fapta: om prompt. Adv. În mod prompt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink