PROMÉȚIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare. – Din germ. Promethium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMÉȚIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -țiu. / < fr. prométhium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMÉȚIU s. n. element chimic metalic din grupa lantanidelor. (< fr. prométhium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

proméțiu s. n. [-țiu pron. -țĩu], art. proméțiul; simb. Pm
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

PROMÉȚIU (‹ germ.; {s} n. pr. Prometeu) s. n. Element chimic (Pm; nr. at. 61, m. at. 145) din familia lantanidelor; obținut pe cale artificială la fisiunea izotopului U ²³⁵ în reactoarele nucleare. Este radioactiv; cel mai stabil izotop P¹⁴⁵ are perioada de înjumătățire de c. 18 ani. Izotopul P¹⁴⁷ este folosit la luminofori și la bateriile atomice miniaturale.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink