PROLÚVIU, proluvii, s. n. Depozit sedimentar detritic format sub acțiunea torenților la baza unor pante. – Din lat. proluvium.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROLÚVIU ~i f. Depozit de roci fărâmițate, format la poalele munților și ale dealurilor prin acțiunea torenților care spală povârnișurile acestora. /<lat. proluvium
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROLÚVIU s.n. 1. (Liv.) Inundație mare, diluviu; potop. 2. (Geol.) Depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție, din fragmente de minerale și de roci transportate de curenți. [Pron. -viu. / cf. germ. Proluvium, it. proluvio, lat. proluvium].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROLÚVIU s. n. depozit sedimentar detritic, friabil, la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție. (< lat. proluvium)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prolúviu s. n. [-viu pron. -viu], art. prolúviul; pl. prolúvii, art. prolúviile (sil. -vi-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
proluviu, (engl.= proluvium) dep. sedimentar act., acumulat la baza versanților sub forma conurilor de dejecție. Materialul p. este slab sortat, fiind alcătuit din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și o fracțiune pelitică argiloasă.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink