proluviu sn [At: LTR² / Pl: ~ii / E: lat proluvium] Depozit sedimentar detritic format sub acțiunea torenților și acumulat la baza unor pante sub formă de conuri de dejecție. corectat(ă)

PROLUVIU s.n. 1. (Liv.) Inundație mare, diluviu; potop. 2. (Geol.) Depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție, din fragmente de minerale și de roci transportate de curenți. [Pron. -viu. / cf. germ. Proluvium, it. proluvio, lat. proluvium].

PROLUVIU s. n. depozit sedimentar detritic, friabil, la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție. (< lat. proluvium)

PROLUVIU ~i f. Depozit de roci fărâmițate, format la poalele munților și ale dealurilor prin acțiunea torenților care spală povârnișurile acestora. /<lat. proluvium

proluviu [viu pron. vĭu] s. n., art. proluviul; pl. proluvii, art. proluviile (desp. -vi-i-)

proluviu [viu pron. vĭu] s. n., art. proluviul; pl. proluvii, art. proluviile (-vi-i-)

proluviu s. n. [-viu pron. -viu], art. proluviul; pl. proluvii, art. proluviile (sil. -vi-i-)

proluviu, (engl.= proluvium) dep. sedimentar act., acumulat la baza versanților sub forma conurilor de dejecție. Materialul p. este slab sortat, fiind alcătuit din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și o fracțiune pelitică argiloasă.