PROLONGÁȚIE, prolongații, s. f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLONGÁȚIE ~i f. muz. Poziție a unei note dintr-un acord care continuă și în acordurile următoarte; poziție identică a unei note într-o serie de acorduri succesive. /<fr. prolognation, lat. prolongatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLONGÁȚIE s.f. (Rar) Prelungire (în timp). ♦ (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. [Gen. -iei. / < fr. prolongation, cf. lat. prolongatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLONGÁȚIE s. f. 1. alungire. 2. (muz.) poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. (< fr. prolongation, lat. prolongatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prolongáție s. f. (sil. -ți-e), art. prolongáția (sil. -ți-a), g.-d. art. prolongáției; pl. prolongáții, art. prolongáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink