Din totalul de 22 sunt afișate 20 definiții pentru prolog (actor), prolog (introducere), prolog (prologar)   declinări

PROLÓG1, prologi, s. m. (Rar) Actor care, la romani, recita prologul2 unei piese de teatru. – Din lat. prologus, fr. prologue.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLÓG2, prologuri, s. n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor. 2. Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; p. ext. introducere, prefață. – Din fr. prologue.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLÓG1, prologi, s. m. Actor care, la romani, recita prologul2 unei piese de teatru. – Din lat. prologus, fr. prologue.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLÓG2, prologuri, s. n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor. 2. Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; p. ext. introducere, prefață. – Din fr. prologue.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

prológ1 (actor) (rar) s. m., pl. prológi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prológ2 (parte introductivă) s. n., pl. prológuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLÓG s. (BIS.) (înv.) prologar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Prolog ≠ epilog
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLÓG1 ~gi m. (în teatrul antic) Actor care recită partea introductivă a unei piese de teatru. /<lat. prologus, fr. prologue
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLÓG2 ~uri n. 1) (în teatrul antic) Parte a unei piese de teatru, care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul piesei. 2) Parte introductivă a unei opere literare sau muzicale; introducere. 3) Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; prefață. /<fr. prologue, lat. prologus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLÓG s.m. (Lit.) Actor care recita prologul unei piese de teatru (mai ales în teatrul antic). [< lat. prologus, cf. fr. prologue, it. prologo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLÓG s.n. 1. Parte a unei piese de teatru antice în care se prezenta subiectul. 2. Parte care servește ca introducere la o piesă de teatru, la un roman etc.; (p. ext.) introducere, prefață. [Cf. fr. prologue, it. prologo, lat. prologus, gr. prologos < pro – înainte, logos – vorbire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLÓG1 s. m. (la romani) actor care recita prologul2(1) unei piese de teatru. (< lat. prologus, fr. prologue)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLÓG2 s. n. 1. parte a unei piese de teatru antice în care se expunea subiectul. 2. parte introductivă a unei opere literare, muzicale sau dramatice care prezintă evenimentele ce premerg acțiunea; (p. ext.) introducere, prefață. (< fr. prologue, lat. prologus, gr. prologos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prológ (actor) s. m., pl. prológi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prológ (parte introductivă) s. n., pl. prológuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prológ, proloáge, s.n. (înv.) carte care cuprinde viețile sfinților; prologar; biografia unui sfânt.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prológ (-oáge), s. n. – Viața sfinților. Ngr. πρόλογος, în parte prin intermediul sl. prologŭ. Este dubletul lui proplog (pl. -uri), s. n. (prefață), der. prologa, vb. (a scrie un prolog).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prolog n. mică piesă ce precede o operă dramatică.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*prológ n., pl. oage și urĭ (vgr. prólogos, d. pro, înainte, și lógos, cuvînt. V. ana-, cata-, dia-. epi- și mono-log). Într´o pĭesă muzicală saŭ teatrală, introducere care prepară restu pĭeseĭ: proloagele luĭ Plaut și Terențiŭ. Într´un romanț, descrierea unor evenimente anterioare evenimentelor care fac parte din opera propriŭ zisă (V. epilog). – Vechĭ (după vsl. prologŭ), biografia unuĭ sfînt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink