proliferare sf [At: BABEȘ, O. A. I, 134 / Pl: ~rări / E: prolifera] (Blg) 1-2 Înmulțire (anormală ori) suplimentară a celulelor sau a țesuturilor celulare dintr-un organism prin diviziune celulară Si: proliferație (1). 3 Reproducere. 4 Dezvoltare excesivă, nefirească.

PROLIFERARE, proliferări, s. f. 1. (Biol.) Înmulțire, sporire a celulelor din organism. Într-o altă preparațiune, se vede proliferarea unei fibre musculare într-un fel de înmugurire. BABEȘ, O. A. I 134. 2. Procreare, reproducere, înmulțire.

PROLIFERARE s.f. Acțiunea de a prolifera și rezultatul ei; proliferație. [< prolifera].

PROLIFERA, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. 3. Fig. A se dezvolta (în mod inutil, nefiresc, nociv). – Din fr. proliférer.

prolifera vi [At: DN² / Pzi: ~rează / E: fr proliférer] (Blg) 1-2 (D. celule, țesuturi celulare) A se înmulți prin diviziune (în mod anormal ori suplimentar). 3 (D. ființe, organisme) A se perpetua prin generare Si: a se înmulți, a se reproduce, a procrea. 4 (Fig) A se dezvolta în mod nefiresc, inutil.

PROLIFERA, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. – Din fr. proliférer.

PROLIFERA vb. I. intr. (Biol.; despre celule, țesuturi, organisme) A se înmulți, a se reproduce, a procrea. ♦ (Fig.) A se înmulți exagerat și rapid. [< fr. proliférer, cf. lat. proles – copil, ferre – a purta].

PROLIFERA vb. intr. 1. (despre celule, țesuturi) a se înmulți. 2. (despre organisme) a se reproduce; a procrea. 3. (fig.) a se înmulți exagerat de rapid. (< fr. proliférer)

A PROLIFERA pers. 3 ~ează intranz. 1) (despre celule sau țesuturi celulare) A se înmulți exagerat de repede. 2) A-și mări excesiv și repede numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se perpetua prin generare; a se înmulți; a se reproduce. /<fr. proliférer

proliferare s. f., g.-d. art. proliferării; pl. proliferări

proliferare s. f., g.-d. art. proliferării; pl. proliferări

proliferare s. f., g.-d. art. proliferării; pl. proliferări

prolifera (a ~) vb., ind. prez. 3 proliferează, imperf. 3 pl. proliferau; conj. prez. 3 să prolifereze

prolifera (a ~) vb., ind. prez. 3 proliferează

prolifera vb., ind. prez. 3 sg. și pl. proliferează

PROLIFERARE s. proliferație. (~ a celulelor organice.)

PROLIFERARE s. (MED.) proliferație. (~ a celulelor organice.)

Mammillaria prolifera (Mill.) Haw. [syn. M. pusilla (DC.) Sweet], Specie cu flori mici, galbene cu striuri maronii-roșietice. Corpuri sferice pînă la cilindrice, bogat ramificate. Mamile proeminente cu numeroși spini marginali albi-gălbui, cei centrali galbeni, mai scurți. Axile cu țepi albi și puține fire lînoase.