6 definiții pentru proiectil-rachetă
Explicative DEX
PROIECTIL, proiectile, s. n. Corp metalic de formă cilindro-ogivală lansat dintr-o armă de foc cu scopul de a distruge ținte. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. – Din fr. projectile.
proiectil sn [At: CR (1829), 1381/17 / P: pro-iec~ / V: (înv) projectil / Pl: ~e / E: fr projectile] 1 Corp metalic exploziv de formă cilindrică-ogivală, aruncat în spațiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ținte, pentru a o distruge. 2 (Pgn) Orice corp greu care poate fi aruncat în spațiu asupra cuiva sau a ceva cu o forță oarecare. 3 (Îc) ~-rachetă Rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut, în partea dinapoi, cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROIECTIL, proiectile, s. n. Corp metalic exploziv aruncat în spațiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ținte, pentru a o distruge. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projectile.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
Ortografice DOOM
proiectil-rachetă s. n., pl. proiectile-rachetă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!proiectil-rachetă s. n., pl. proiectile-rachetă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
proiectil-rachetă s. n. (sil. -iec-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
proiectil-rachetă, proiectile-rachetăsubstantiv neutru
- 1. Rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. DEX '09