2 intrări
8 definiții
Explicative DEX
proidire sf [At: SCL 1960, 606 / P: pro-i~ / Pl: ~ri / E: proidi] Străbatere cu putere, cu forța.
proidi vti [At: PSALT. 219 / P: pro-i~ / Pzi: ~desc / E: slv проити, -идж] (Înv) 1-2 A străbate cu putere, cu forța.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
proidésc v. tr. (vsl. pro-iti, -idon, a. î.). L. V. Străpung, străbat. V. intr. Străbat, trec pin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
proidi (-desc, -it), vb. – A străbate. Sl. proiziti (Tiktin). Sec. XVI-XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
PROIDI vb. v. străpunge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
proidi vb. v. STRĂPUNGE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
proidire s.f. (înv.) străbatere, trecere în forță.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROIDI vb. (Ban., Trans. SV) A străbate, a ieși. Proidit.AC,363.. Întru ea proidesc toate fierile lunciei. PS. SEC. XVIII, 55r. Etimologie: sl. proiti (-idę). Cf. l o v i (2).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: proidire
proidire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: proidi
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)