2 intrări
5 definiții
Explicative DEX
prohiti vt [At: DOSOFTEI, PS. 130/22 / Pzi: ~tesc / E: prohită] (Îvr) A batjocori.
împrohít, a -á, și -tésc, a -í v. tr. (rus. po-hitritĭ, a întrebuința oare-care viclenie, d. hitryĭ, viclean. V. prohită și hîtru). Vechĭ. (Dos.) Ridiculizez, ĭaŭ în rîs. – Și prohitesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prohitésc, V. împrohitesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
PROHITI vb. (Mold.) A batjocori. Să nu las nebunul să mă ia-n ocară, Să-l prohitească tutinderea-n iară. DOSOFTEI, PS. Etimologie: prohită. Vezi și prohită. Cf. m ă d ă r i (1), p r o h i t ă (a l u a î n -).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
prohiti, prohitesc, vb. IV (înv.) a batjocori, a zeflemisi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: prohitit
prohitit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: prohiti
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)