prohití, prohitésc, vb. IV (înv.) a batjocori, a zeflemisi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

împrohít, a -á, și -tésc, a -í v. tr. (rus. po-hitritĭ, a întrebuința oare-care viclenie, d. hitryĭ, viclean. V. prohită și hîtru). Vechĭ. (Dos.) Ridiculizez, ĭaŭ în rîs. – Și prohitesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink