PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROHIBITÍV ~ă (~i,~e) Care interzice; care oprește pe cale legală. /<fr. prohibitif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROHIBITÍV, -Ă adj. Care oprește, interzice; de prohibiție. [< fr. prohibitif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROHIBITÍV, -Ă adj. 1. care aplică prohibiția; prohibitoriu. 2. care exprimă o interdicție. (< fr. prohibitif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROHIBITÍV adj. prohibitoriu. (Măsuri cu caracter ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. sg. prohibitívă, pl. prohibitíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink