PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A opri, a interzice (producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri) printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. probibere.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PROHIBÍ ~ésc tranz. (producerea, vânzarea, importul sau exportul unor mărfuri) A interzice în mod oficial. /<fr. prohiber, lat. prohibere
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROHIBÍ vb. IV. tr. A interzice, a opri vânzarea, importul sau exportul unor mărfuri. [< fr. prohiber, cf. lat. prohibere].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROHIBÍ vb. tr. a interzice (vânzarea, importul sau exportul unor mărfuri). (< fr. prohiber, lat. prohibere)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROHIBÍ vb. a interzice, a opri, (înv.) a popri. (A ~ vânzarea băuturilor alcoolice.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prohibí vb., ind. prez. 1 sg. prohibésc, 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prohibeáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prohibí vb. IV A interzice ◊ „Nu mi-aș îngădui să vă prohib venirea la Televiziune.” R.l. 4 XII 93 p. 3 (din fr. prohiber; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink