PROGENITÚRĂ, progenituri, s. f. Vlăstar, urmaș, odraslă; pui de animal. – Din fr. progéniture.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROGENITÚRĂ ~i f. 1) Copil care descinde dintr-o familie; urmaș; vlăstar. 2) Animal sau grup de animale tinere în raport cu animalele care le-au născut. /<fr. progéniture
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROGENITÚRĂ s.f. Vlăstar, urmaș; (la animale) pui, prăsilă. [< fr. progéniture].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROGENITÚRĂ s. f. vlăstar, urmaș, odraslă, pui al unui animal. (< fr. progéniture)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROGENITÚRĂ s. 1. v. urmaș. 2. v. copil. 3. v. pui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

progenitúră s. f., g.-d. art. progenitúrii; pl. progenitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink