PROFUNZÍME, profunzimi, s. f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca și de a înțelege lucrurile în esența, în adâncimea lor; profunditate. – Profund + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFUNZÍME ~i f. Caracter profund. /profund + suf. ~ime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFUNZÍME s.f. Adâncime; profunditate. ◊ Profunzime de câmp = intervalul spațial în care se poate găsi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic să fie clară. [< profund + -ime].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFUNZÍME s. f. adâncime; profunditate. ♦ ~ de câmp = intervalul spațial în care se poate găsi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic să fie clară. (< profund + -ime)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFUNZÍME s. 1. v. adânc. 2. v. adâncime. 3. adâncime, (livr.) profunditate. (~ unei văi.) 4. v. importanță. 5. v. maturitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

profunzíme s. f., g.-d. art. profunzímii; pl. profunzími
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink